| 1.
|
PERSECUT'A, persec'ut, vb. I. Tranz. A urmări pe cineva cu perseverenţă în toate acţiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăţi. ♦ A urmări cu perseverenţă, a nu slăbi, a obseda. Ideea mă persecută. - Din fr. pers'ecuter.
Sursă
: DEX'98
(31543)
- cornel |
| |
| 2.
|
PERSECUT'A vb. 1. a năpăstui, a nedreptăţi, a oropsi, a prigoni, a urgisi, (înv. si reg.) a strâmbătăţi, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (De ce îl ~ fără motiv?) 2. v. oprima. 3. v. obseda. Sursă
: Sinonime
( 199877)
- siveco |
| |
| 3.
|
persecut'a vb., ind. prez. 1 sg. persec'ut, 3 sg. si pl. persec'ută
Sursă
: DOR
(270660)
- siveco |
| |
| 4.
|
A PERSECUT'A persec'ut tranz. 1) (persoane) A urmări insistent, pricinuind neplăceri; a prigoni. 2) fig. (despre idei, sentimente, amintiri) A urmări în permanenţă; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina. /<fr. pers'ecuter
Sursă
: NODEX
(347396)
- siveco |
| |
|
|